Clasa: a VI-a
Disciplina: Religie Ortodoxă
Subiectul (titlul lecţiei): Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena
Tipul lecţiei: mixtă
Durata lecţiei: 50 min.
Competenţe specifice:
La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:
C1: să povestească viaţa Sfântului Constantin cel Mare și despre aflarea Crucii de către Sfânta Elena;
C2: să precizeze cele mai de seamă acte făcute de acest Împărat în ajutorul creştinilor;
C3: să completeze spațiile punctate cu datele corespunzătoare;
C4: să explice importanţa Edictului de la Milan pentru Biserica creştină.
Obiective formativ-educative:
- să conştientizeze diferenţa dintre împăraţii imperiali din secolele I - IV d. Hr. şi Sfântul Constantin cel Mare, ca iubitor al creştinilor şi al religiei lor.
Strategia didactică: - mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: tabelul cronologic, hartă. - metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia, explicaţia, exerciţiul, lectura religioasă, problematizarea, argumentarea. - formele de organizare a clasei: frontală, individuală.
Bibliografia: - I.V.Felea, „Duhul Adevărului"; - Proloage, vol. II; - Sf. Ioan din Kronştadt, „Liturghia - Cerul pe Pământ"; - Timothy Ware, „Istoria Bisericii Ortodoxe"; - Pr. Eugen Drăgoi, „Istoria Bisericii Ortodoxe"; - Pr. Ioan Rămureanu, „Istoria Bisericii Ortodoxe", vol. I; - Vieţile Sfinţilor pe luna mai; - Acatistier, 1994.



Desfăşurarea lecţiei:


I. Moment organizatoric
- salutul, rugăciunea, prezenţa.


II. Verificarea cunoştinţelor
- frontal, oral, cu notare, a lecţiei predate anterior.


III. Pregătirea pentru lecţia nouă
- Prin lecturarea poeziei dedicate Sfinților Împărați: click aici.


IV. Anunţarea titlului lecţiei noi şi prezentarea obiectivelor propuse
- Se notează pe tablă / în caiete titlul lecţiei noi: „Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena". Vom cunoaşte astăzi viaţa Sfântului Constantin şi legile pe care acesta le-a dat ca Împărat al Imperiului roman, în favoarea creştinilor. De asemenea, despre evlavia deosebită a Sfintei Elena, mama sa.


V. Comunicarea noilor cunoştinţe

Vreme de aproape trei sute de ani creştinii fuseseră prigoniţi de marii împăraţi ai lumii, începând cu Nero. Hristos fusese răstignit, Apostolii (în afară de Sfântul Ioan Evanghelistul) muriseră pentru credinţă; urmaseră apoi mii de martiri. Cu toate acestea, Biserica creştină nu a putut fi risipită: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea" (Ioan XVI, 33). După toate persecuţiile, tot mai rămăseseră sute de episcopi, la anul 313 d.Hr.


- Vremea persecuţiilor a încetat în secolul al IV-lea d.Hr., când prin mila lui Dumnezeu a venit la conducerea Imperiului roman de Apus, iar apoi şi de Răsărit, Sfântul Constantin cel Mare, ajutat şi de mama sa, Sfânta Elena. Iar venirea lui la conducerea Imperiului s-a făcut printr-o minune de la Dumnezeu, cum ne spun şi istoricii (Eusebiu de Cezareea). Astfel, Imperiul roman din vremea aceea era condus în Răsărit de Diocleţian, ajutat de ginerele său, Galeriu, capitala acestei părţi a imperiului fiind la Nicomidia. Apusul imperiului era împărăţit de Maximian şi de fiul lui, Maxenţiu, ajutat de Constanţiu Clor, tatăl Sfântului Constantin, capitala fiind la Roma. Constanţiu supraveghea Galia, Spania şi Britania. Numai în ţinuturile lui creştinii nu erau prigoniţi, ci socotiţi cei mai de seamă cetăţeni ai Imperiului roman, deşi Constanţiu era de religie păgână.


- Atunci când a murit Constanţiu, a venit în locul lui Sfântul Constantin, care se închina pe atunci unui zeu al soarelui. Murind şi Maximian, a venit în locul lui Maxenţiu, un vrăjitor periculos care nu iubea deloc pe creştini şi care asuprea populaţia. Maxenţiu nu a mai vrut să împartă conducerea cu Constantin şi a pornit război împotriva acestuia. Oastea lui Maxenţiu avea 150 000 de ostaşi, pe când cea a lui Constantin, doar 20 000. Constantin s-a rugat Dumnezeului celui adevărat să îl ajute în luptă. Ca răspuns al rugăciunii, Constantin a văzut ziua în amiaza-mare o cruce luminoasă strălucind pe cer, pe care scria cu litere alcătuite din stele: „Prin acest semn vei învinge". Sfântul nu a înţeles din primul moment ce înseamnă această viziune, pentru că Crucea era şi un element de tortură a celor răstigniţi. Dar noaptea i s-a arătat Hristos Însuşi, în vis, spunându-i să-şi pună pe steagul de luptă semnul Crucii, căci aşa îl va birui pe Maxenţiu. Aşa făcând, Constantin a biruit pe Maxenţiu la Roma, iar acesta s-a înecat în anul 312 în râul Tibru. În acelaşi an, Constantin a devenit împăratul Imperiului roman de Apus.


Bucuros şi uimit de ajutorul primit de la Dumnezeu în luptă, Constantin a început să iubească religia creştină. De aceea, de cum a ajuns împărat al Imperiului roman de Apus, a dat edictul de la Milan, în anul 313. Prin acest edict (decret) a oprit prigonirea creştinilor şi le-a dat libertate în imperiu. Tot prin acest act restituia creştinilor lăcaşurile de cult confiscate în timpul persecuţiilor şi diverse alte bunuri confiscate. După trei sute de ani de chinuri şi ucideri, creştinii puteau să-şi manifeste credinţa în siguranţă. În timp, Împăratul Constantin a dat şi alte legi care favorizau pe creştini: va scuti preoţii creştini de dări, va declara oficial ziua duminicii ca zi de odihnă în imperiu (în 321), va scoate chipurile zeilor de pe monede, înlocuindu-le cu semne creştine, va ridica multe biserici, în tot imperiul. El va da şi legi care dovedeau inima sa bună: uşurează sclavia, dă subvenţii de la stat pentru familiile nevoiaşe (care ajungeau să-şi vândă copiii din cauza sărăciei), interzice tortura prin răstignire, dă pedepse aspre pentru cei care furau copii etc.


- În anul 324, Împăratul Constantin se luptă cu Liciniu, conducătorul Imperiului roman de Răsărit, persecutor al creştinilor, şi îl înfrânge. În urma victoriei, el devine împărat şi al Răsăritului. În acest fel, libertatea creştinilor a cuprins întreg imperiul. În anul 325, Sfântul Constantin organizează la Niceea prima adunare a episcopilor ortodocşi (primul sinod ecumenic), pentru a lua măsuri împotriva ereziei lui Arie. Câtă schimbare se produsese: împăratul Nero şi mulţi alţii ca el făcuseră din creştini torţe umane, hrană pentru animale sălbatice, iar Constantin stă la masă cu episcopii lumii pentru a întări dreapta credinţă!

- În anul 330, Împăratul Constantin mută în mod oficial capitala imperiului de la Roma la Bizanţ, o localitate de pe malul Bosforului, pe care o numeşte Constantinopol (oraşul lui Constantin). De la numele acestei localităţi, imperiul îşi va schimba şi el numele din „Imperiul roman" în „Imperiul bizantin".

De ce a mutat Sfântul capitala de la străvechea Romă?
- Au fost mai multe motive, printre care unele de ordin strategic şi economic. Dar principalul motiv era religios: Roma era plină de temple idoleşti, pe când în Bizanţ Constantin a ridicat multe biserici şi a interzis sacrificiile la zei. Tradiţia ne spune că Însuşi Dumnezeu l-a călăuzit să aleagă noua capitală.

- Conform aceleiaşi Tradiţii, Sfântul Constantin a fost botezat de episcopul Silvestru, în urma unui vis în care a fost îndemnat de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel să se boteze, iar prin Botez a scăpat de boala incurabilă a leprei.

- Elena, mama evlavioasă a Sfântului Constantin, este cea care s-a învrednicit de găsirea lemnului Crucii pe care a fost răstignit Hristos, cea îngropată în dealul Golgotei (sau al Căpăţânii), alături de crucile celor doi tâlhari răstigniţi. Cu mare greutate a aflat sfânta Crucea, iar pentru a o deosebi de celelalte două cruci a fost nevoie de o minune de la Dumnezeu, care a făcut ca Crucea Sa să învieze un mort. Tot Sfânta Elena e cea care a zidit foarte multe biserici în Ierusalim şi în alte părţi ale imperiului.
Sfântul Constantin a murit la zece ani după moartea mamei sale, în anul 337, fiind amândoi sărbătoriţi de Biserică la 21 mai şi socotiţi „întocmai cu Apostolii".


VI. Fixarea noilor cunoştinţe
- Întrebări şi discuţii: Cum îi considera Constanţiu Clor pe creştini? De ce l-a învins Constantin pe Maxenţiu în luptă? Ce însemnătate are pentru istoria Bisericii Edictul de la Milan? Ce legi favorabile creştinilor a mai dat Sfântul Constantin? De ce şi când a mutat Împăratul Constantin capitala imperiului la Bizanţ (Constantinopol)? Ce a descoperit Sfânta Elena? Când sunt serbaţi Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena?


VIII. Evaluarea
- Din Vieţile Sfinţilor: Despre tatăl Sfântului Constantin
La curtea împăratului Constanţiu erau şi dregători păgâni, dar şi creştini. Vrând împăratul să afle care dintre ei sunt mai credincioşi, i-a supus la următoarea probă: i-a chemat pe toţi la sine şi le-a zis:
- Dacă îmi este cineva credincios şi voieşte să fie în palatul meu, să se închine zeilor mei şi împreună cu mine să le aducă jertfe, şi atunci îmi va fi prieten adevărat. Iar dacă nu va voi, să plece de la curtea mea.
Imediat, cei de faţă s-au separat în două grupuri: păgânii, chiar dacă se închinau la alţi zei decât împăratul, au acceptat să renunţe la zeii lor, pe când creştinii au hotărât să plece de la curte. Dar împăratul, spre uimirea tuturor, i-a oprit la curte tocmai pe creştini şi i-a gonit pe ceilalţi, zicând:
- Voi, creştinii, dacă purtaţi atâta credinţă Dumnezeului vostru, înseamnă că şi pe mine mă veţi sluji cu credinţă. Iar voi, care vă închinaţi la zei, dacă puteţi renunţa cu uşurinţă la zeii voştri, înseamnă că şi pe mine mă puteţi trăda uşor, deci nu vă mai vreau la curtea mea. Şi i-a alungat împăratul Constanţiu pe păgânii linguşitori. (Din Vieţile Sfinţilor pe luna mai, la 21 mai)

Ce dovedeşte această istorisire despre tatăl Sfântului Constantin?

- Exerciţiu:
Completaţi următorul tabel cronologic cu datele care lipsesc:
Sfântul Constantin - 312 - împărat al Imperiului roman de Apus; - 313 - ... ... ... ... ... ... ...; - 321 - declară sărbătoarea duminicii ca zi de odihnă oficială în imperiu; - 324 - împărat şi al Imperiului roman de Răsărit; - 325 - ... ... ... ... ... ... ...; - 337 - adormirea lui în Domnul.


IX. Activitatea suplimentară
- Exerciţiu:
Motivaţi în scris de ce Sfinţii Constantin şi Elena sunt numiţi de Biserică „întocmai cu Apostolii".


X. Încheierea
- rugăciunea, salutul.